Din punct de vedere Digitalizare și AI, poate România sa mentina legătura între potențial și execuție?
România are toate ingredientele pentru a deveni un hub regional de dezvoltare a tehnologiei, a informației, de digitalizare și de inteligență artificială.
Are talente, proiecte complexe, o expunere la tehnologii de frontieră, de nișă, deep tech, doar că suferă de fragmentare cronică. Din păcate, nimeni nu are un mandat clar să lege punctele.
Ce vedem noi la Connections, este că direcția se construiește proiect cu proiect. Prin livrări care funcționează, prin standarde care ridică nivelul de cunoștințe și de înțelegere asupra tehnologiei informației și prin oameni care învață să livreze soft critic.
Nu cred că avem o problemă de talent sau de tehnologie în România, ci avem o problemă de guvernanță și continuitate care rupe legătura între potențial și execuție.
Legătură se rupe și din cauza fragmentării instituționale, unde nimeni nu e “responsabil” pentru asigurarea interoperabilității reale. Se rupe și din cauza ciclului politic de 4 ani sau mai scurt, care resetează proiectele de digitalizare care în mod normal ar trebui să dureze poate 5-6-7 ani și ucide în felul acesta capitalul uman.
Un proiect de transformare digitală sectorială a unei zone din administrația publică poate dura considerabil mai mulți ani decât mandatul decidenților politici. Acest lucru evident că ridică tot felul de probleme: de asumare, de continuitate, de bugetare. Această desincronizare duce la proiecte eșuate.
Ce altceva rupe legătura între potențialul și execuția digitalizării în România?
Mai avem o problemă în zona achizițiilor publice, și anume faptul că se premiază prețul de cele mai multe ori și mai puțin capacitatea, ajungând la blocaje uneori. Sunt multe situații în care prețul este cel mai important factor și, evident, calitatea cere preț ridicat într-o competiție onestă. De altfel, atâta timp cât criteriul este prețul, vor câștiga soluțiile mai ieftine care presupun și un compromis de calitate.
După părerea noastră: o reformă a achizițiilor publice și o autoritate guvernamentală, vicepremier, eventual sau un responsabil pentru digitalizare cu autoritate reală în zona digitalizării, precum si o infrastructură, publică digitala ar fi niște elemente care ar putea să catalizeze implementarea digitalizării la nivelul administrației publice și la nivelul societății în general.
Aș spune că statul nu e lent pentru că nu are tehnologie, e lent pentru că are 40 de tehnologii care nu vorbesc între ele.